Urmatorul este un interviu dat de Richard Bach,autorul cartii"Pescarusul Jonathan Livingston"
miercuri, 27 octombrie 2010
miercuri, 20 octombrie 2010
marți, 19 octombrie 2010
RICHARD BACH
(date biografice)
Richard Bach s-a nascut la 23 iunie 1936 in Oak Park Illinois, fiind un descendent al familii compozitorului Jonathan Sebastian Bach.
A urmat in 1955 cursurile la Long Beach State Colege ( acum California State University , Long Beach).
Scriitor, pilot si mecanic aviatic, Richard Bach este un original, pasionat de acrobatiile aeriene si de figura unui pilot de curse din anii 1930 , Jhon Livingston, care avea sa-i sugereze numele personajului-pescarus.
Desi adevarata sa pasiune a fost aviatia si-a dorit dintotdeauna sa scrie.Din 1959 l-a preocupat ideea unei pasari care invata sa treaca dincolo de zidurile limitelor.
El scrie despre dragostea lui de zbor si cartile relateaza zborul ; sunt ele insele o metafora a zborului. Este autorul unor numeroase lucrari de fictiune si nonfictiune , incluzand : “Pescarusul Jonathan Livigston”(1970),” Iluzii “(1977),” Primul “(1989),” In mintea mea” (1999), “Nimic din sansa”, “Un dar al aripilor”.
Cele mai multe dintre cartile lui sunt autobiografice.
In anul 1970, povestea ”Pescarusul Jonathan Livingston” a fost publicata de Maxmillian Publishers , dupa ce manuscrisul i-a fost returnat de catre mai multe publicatii. Carte include fotografii unice cu pescarusii in zbor realizate de fotograful Russel Munon.
Desi cartea contine mai putin de 10000 de cuvinte , in 1972 s-au vandut mai mult de 1 000 000 de exemplare.
In anul 1973, s-a turnat si filmul” Pescarusul Jonathan Livingstone” la Paramount Pictures Corporation. Coloana sonora
Bach are sase copii cu prima lui sotie , Bette.Jonathan este inginer software si journalist ; a scris “Deasupra norilor”; un alt copil , Robert , este pilot pe o linie aeriana comerciala ; Kristel,James sunt experti in calculatoare , iar Erika este scriitoare.Fiica cea mai mica Bethany a murit intr-un accident rutier produs in anul 1985, in varsta de 15 ani.
In anul 1990, il gasim pe scriitorul Richard Bach on line la Compuserve, , unde raspundea email-urilor personale.
Incepand cu 2005 are o emisiune Conscious Talk Radio.
Pescăruşul Jonathan Livingston
de Richard Bach
Printre cărţile din bibliotecă am găsit o cărticică. Copertele nu-mi spuneau mare lucru: „Pescăruşul Jonathan Livingston” de Richard Bach, Editura Humanitas, 2007.
Mi-am amintit că cineva a spus că „Nu trebuie să judeci niciodată cărţile după coperte”.
Am deschis cartea şi am citit-o.
Este o poveste despre zbor, dar nu numai, ci, mai ales, despre autodepăşire şi împlinire. Se vorbeşte despre ordine şi dezordine, despre cârdul care cârâie şi solitarul care tace şi face, nu ca o formă a manifestării egoismului, ci ca o continuă perfecţionare a sa. Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe.
La o milă de ţărm, la Breakfast Flock apăru un stol de pescăruşi care încercau zvâcnind să obţină câteva firimituri de pâine. Începea o nouă zi de muncă.
Departe şi singur, pescăruşul Jonathan Livingstone exersa. La trei sute de picioare înălţime se străduia să-şi menţină cu greutate aripile într-un cerc dureros. Pescăruşii, după cum se ştie, nu ating acest prag. Dar el nu era o pasăre ca oricare.
Pentru acest pescăruş însuşi zborul era o hrană. Mai mult decât orice pe lume îi plăcea să zboare. Acest fel de a gândi îl făcu să nu fie prea popular printre celelalte păsări.
„Părinţii lui îi spuneau:
- De ce, Jon, de ce? Ai ajuns numai pene şi os! Povestea asta cu zborul e bună, dar nu te poţi hrăni cu asta. Nu uita că zbori ca să te hrăneşti.
- Nu-mi pasă că am ajuns numai pene şi os, mami. Vreau să ştiu ce pot realiza în văzduh şi ce nu. Atâta tot! Vreau să ştiu”.
Zilele următoare a încercat să se poarte ca ceilalţi pescăruşi, dar în zadar.
„Mai bine mi-aş petrece timpul zburând. Sunt atâtea lucruri de învăţat”.
Când a aterizat, pescăruşii s-au adunat în Consiliu. Fu invitat în centru; aceasta însemna condamnnare pentru violarea deminităţii şi tradiţiilor neamului pescăruşilor, alungarea din obşte şi exilarea pe Stâncile Îndepărtate.
„ – Noi am fost aduşi pe lume ca să mâncăm şi să supravieţuim cât mai mult” i s-au adresat.
Deşi un pescăruş n-are dreptul să replice în faţa Consiliului, vocea lui Jonathan se auzi:
„ – Oare un pescăruş care descoperă şi urmează un sens în viaţă, un ţel mai înalt, e nesăbuit? Lăsaţi-mă să vă arăt ce-am descoperit!”
Pescăruşul Jonathan era din nou singur, departe, flămând, învăţând dincolo de Stâncile Îndepărtate. „Ne putem ridica din ignoranţă, devenind fiinţe ale perfecţiunii, inteligenţei, dacă vrem”.
Singura lui suferinţă nu mai era singurătatea, ci faptul că ceilalţi pescăruşi nu vroiau să creadă în strălucirea zborului. În fiecare zi se desăvârşea. Deprinsese să înainteze mult peste uscat, călare pe vântul puternic şi să se hrănească cu delicate insecte.
Putea să zboare mai sus, plutea deasupra mării, spre un ţărm crestat. Paradisul nu este un loc sau un timp. A fi desăvârşit – iată paradisul. Viteza perfectă este să fii acolo.
După ceva timp, pescăruşul Jonathan a ajuns să fie dascăl. Îşi manifesta iubirea, împărtăşind cunoştinţele lui oricărui pescăruş care dorea să cunoască şi să-şi desăvârşească zborul, neîngrădit de nimic.
„ – Pescăruşule, Fletcher Lind, vrei să zbori ?
-Doresc.”
Acest tânăr este un elev aproape perfect. În văzduh era puternic, uşor, iute, dar cu mult mai important decât toate acestea, o dorinţă arzătoare îl îndemna să zboare.
Clipă de clipă, Jonathan se afla alături de fiecare dintre elevii săi, Judy Lee, Terrence Lonch, Kirk Maynark, demonstrând, îndemnându-i, dându-le sfaturi. Zbura cu ei prin întuneric, prin nori, prin furtuni.....Era fericit.
Când am terminat cartea, mama m-a întrebat ce m-a impresionat. Tot. Cel mai mult?
Răspunsul pe care l-a dat Jonathan la întrebarea elevului lui:
„ – Nu înţeleg cum poţi reuşi să iubeşti o gloată de păsări care tocmai a încercat să te omoare?
- O, Fletcher, nu asta trebuie să iubeşti. Cu siguranţă nu poţi iubi ura şi răul. Dacă i-aş urî, aş fi la fel ca ei”.
Mi-am pus aceeaşi întrebare. Nici eu nu aş putea.
„Pescăruşul Jonathan Livingston” de Richard Bach este o parabolă în care zborul îl putem compara ca o zbatere a noastră către împlinire.
PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTON
PROCES LITERAR
PERSONAJE:
Judecatorul
Procurorul
Avocatul apararii
Grefierul
Jonathan Livingston-inculpat
Pescarusii se adunara in sala, de ceva timp. De fapt , asteptau…
Grefierul(intra in sala , pune dosarele pe masa si dupa ce face ordine in ele):
-Intra completul de judecata ! Toata lumea in picioare!
Judecatorul:- Declar deschisa sedinta de judecata si va invit sa luati loc!
Grefierul: Pe rol dosarul numarul 3 privind pe inculpatul Jonathan Livingston, acuzat urmare a plangerii Consiliului Pescarusilor, “ pentru violarea demnitatii si traditiilor neamului pescarusilor “, pentru incalcarea Legilor Stolului.”
Judecatorul:- Dau cuvantul acuzarii!
Acuzarea:- Jonathan Livingston este acuzat “ pentru cumplita sa nesabuinta de a incalca traditiile pescarusilor, Legile Stolului din Breakfast Flock si pentru ca i-a indemnat pe Fletcher Lynd, Martin William, Judy Lee, Charles Roland sa nu le respecte.”
-“ Pescarus Jonathan Livingston, intona vocea solemna, poate vei intelege ca orice nesabuinta e fara rost. Noi am fost adusi pe lume ca sa mancam si sa supravietuim cat mai mult”.
“Parca-l pocnise cineva in cap cu o scandura. I se muiase genunchii, i se pleostira aripile, urechile ii tiuiau.”
Dupa un moment raspunse:
-… “ pentru cumplita nesabuinta? Nu au dreptate! Nu au dreptate!”
Judecatorul: -Liniste in sala ! Data viitoare va acuz de sfidarea curtii. Sa intre primul martor!
Apoi, continua :
-Cum va numiti?
Primul martor: Fletcher Lynd.
Judecatorul:- Ridicati aripa dreapta si repetati dupa mine “Jur sa spun adevarul si numai adevarul” .
Fletcher : - Jur sa spun adevarul si numai adevarul .
Judecatorul :Il cunoasteti pe Jonathan Livingston?
Fletcher : - Da .
Judecatorul: V-a indemnat sa incalcati Legile Stolului?
Fletcher : A descoperi cu adevarat zborul inseamna oare o incalcare a Legii Stolului ? Ca si Jonathan , vreau sa zbor.
Judecatorul:Mai aveti ceva de declarat?
Fletcher: Cu ajutorul lui Jonathan “am reusit sa fac un tonou lent, sa-mi dobor propriul record cu o tumba tripla.” Atat am vrut sa va spun .
Judecatorul: Sa intra urmatorul martor !Cum va numiti?
Al doilea martor :Martin William!
Judecatorul: -Repetati dupa mine “ Jur sa spun adevarul si numai adevarul “.
Martin :- Jur sa spun adevarul si numai adevarul.
Judecatorul:- Ce ne puteti spune despre inculpat?
Martin:- ” Jonathan m-a invatat sa zbor, sa-mi depasesc limitele . Am zburat peste Great Mountain
Pe rand au fost audiati Judy Lee, Charles Roland.Pentru ei , Jonathan i-a invatat cum sa descopere adevaratul sens al vietii.
Judecatorul; Jonathan Livigston, poftiti la bara! Ati refuzat sa va apere un avocat.Stiti pentru ce sunteti acuzat?
Pescarusul: Da. Pentru nesabuinta de a viola obiceiurile, traditiile pescarusilor.… “ Oare un pescarus care descopera si urmeaza un sens in viata , un tel mai inalt , este nesabuit? Mii de ani ne-am zbatut sa obtinem peste; acum ratiunea vietii noastre e alta: sa ne desavarsim , sa exploram, sa fim liberi.
Mai dati-mi o sansa!Lasati-ma sa va arat ce-am descoperit… lipingul, vria inversa, buntul pescarusului, roata.
Cei mai multi pescarusi nu cauta sa invete decat elementele de baza ale zborului- cum sa ajunga de pe mal pana la hrana si inapoi. Pentru ei , nu zborul conteaza , ci hrana. Ne-am nascut pentru a zbura . Mai mult decat orice pe lume imi place sa zbor.”
Judecatorul: I-ai indemnat pe Fletcher Lynd, Martin William, Judy Lee, Charles Roland sa nu respecte traditiile , obiceiurile noastre?
Pescarusul Jonathan : - Da .” Pescarusul Martin William s-a depasit devenind un expert al zborului. Charles Roland a reusit sa zboare peste Great Mountain
Judecatorul : Dau cuvantul in final acuzarii.
Acuzarea:Pescarusul Jonathan Livingston se face vinovat de incalcarea Legilor Stolului, a obiceiurilor si traditiilor pescarusilor.
Dupa deliberari, judecatorul pronunta sentinta:
-Jonathan Livingston a fost gasit vinovat pentru incalcarea Legilor Stolului si traditiilor din Breakfast Flock si pentru ca i-a indemnat si pe ceilalti pescarusi sa nu le respecte. Esti condamnat la exil pe Stancile Indepartate .
Pescarusul Jonathan si-a petrecut zilele , zburand peste Stancile Indepartate . Singura lui suferinta nu era singuratatea, ci faptul ca ceilalati pescarusi nu voiau sa creada in stralucirea zborului.
In fiecare zi se desavarsea. Era vizitat de Fletcher, Judy Lee, William , Charles..
Intr-una din zile, Fletcher l-a intrebat:
-“Jonathan, iti amintesti ca demult mi-ai spus ca cine iubeste Stolul, se intoarce la el si-l ajuta sa se desvarseasca.” Tu te-ai intoarce?
-Da, sigur!
-“Eu nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai a incercat sa te ucida?”
-“ Dar , Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rautatea. Trebuie sa te straduiesti sa vezi adevaratul pescarus, partea buna din fiecare. Trebuie sa-i ajuti si pe ei. Asta inteleg eu prin dragoste. E grozav cand intelegi asta! Daca i-as uri , as fi ca ei.”
Pescăruşul Jonathan Livingston
de Richard Bach
Metoda „Pălăriilor gânditoare”
1. Pălăria albă – Povestitorul
Cum se numeşte personajul principal. Caracterizează-l.
„Departe şi singur, străin de orice barcă şi ţărm, Pescăruşul Jonathan Livingston exersa”.
Conştiincios, dorinţa de autodepăşire.
El nu era o pasăre ca oricare, Pentru cei mai mulţi pescăruşi nu zborul contează, ci hrana. Mai mult decât orice pe lume, Pescăruşului Jonathan Livingston îi plăcea să zboare?
„- De ce, Jon, de ce? îl întreba mama lui. De ce-ţi vine atât de greu să fii la fel ca ceilalţi din stol, Jon?
- Nu-mi pasă că am ajuns numai pene şi os. Vreau să ştiu ce pot realiza în văzduh. Atâta tot. Vreau să ştiu!”
Răbdător
„- Să nu uităm că noi încercăm să ne depăşim limitele una câte una, cu răbdare”.
2. Pălăria neagră – Criticul
De ce s-au supărat cei din Consiliu pe Jonathan?
„- Eşti un Proscris. Pentru cumplita ta nesăbuinţă, intona vocea solemnă, pentru violarea demnităţii şi tradiţiilor neamului prescăruşilor. Într-o zi, Pescăruş Jonathan Livingston, vei înţelege că orice nesăbuinţă e fără rost. Viaţa este necunoscutul. Noi am fost aduşi pe lume ca să mâncăm şi să supravieţuim cât mai mult!”
3. Pălăria roşie – Psihologul
Ce a simţit Jonathan în faţa Consiliului şi după ce a fost condamnat?
„- Pescăruş Jonathan Livingston! În Centru pentru Ocară, în văzul tuturor pescăruşilor?
Parcă-l pocnise cineva-n cap cu o scândură. I se muiase genunchii, i se pleoştiseră aripile, urechile îi ţiuiau.
- Pentru ocară? Pentru nesăbuinţă? Nu se poate?
Oare un pescăruş care descoperă şi urmează un sens în viaţă, un ţel, mai e nesăbuit? Mii de ani ne-am zbătut să obţinem peşte? Acum raţiunea vieţii noastre e alta – să ne desăvârşim, să fim liberi”.
„După proscriere, Jonathan şi-a petrecut restul zilelor singur, zburând dincolo de Stâncile Îndepărtate. Singura lui suferinţă nu era singurătatea, ci faptul că ceilalţi pescăruşi nu voiau să creadă în strălucirea zborului care-i aştepta. În fiecare zi se desăvârşea”.
4. Pălăria galbenă – Creatorul
Ce dorea pescăruşul?
- Iată Paradisul! Deprinsese să doarmă în văzduh, plutind noaptea pe vântul care bătea dinspre ţărm, acoperind o sută de mile, de la apusul până la răsăritul soarelui zbura prin pâcla deasă a mării şi se ridica deasupra ei spre zările clare, orbitoare. Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai mult.
Deprinsese picajul aerodinamic.
Dorea să-i înveţe pe alţii să zboare, împărtăşea cunoştinţele lui oricărui pescăruş care dorea să cunoască adevărul.
„Treptat, treptat, noaptea, în jurul elevilor se forma un alt cerc de pescăruşi curioşi care să-l asculte ore în şir.
Zbura cu ei prin întuneric, printre nori, prin furtuni din pură plăcere. În fiecare zi trebuie să descoperi ceva. Chiar lângă aripa lui dreaptă zbura cel mai strălucitor pescăruş alb din lume, plutind cu uşurinţă!"
5. Pălăria albastră – Moderatorul
- Ce ţi-a plăcut cel mai mult din această poveste?
- Multe! Zborul, dorinţa de a descoperi......
- Dar cel mai mult?
- Răspunsul lui Jonathan la întrebarea prietenului său Fletcher cum poate iubi un cârd de păsări care tocmai a încercat să-l ucidă. „Dacă i-aş urî, aş fi ca ei”.
6. Pălăria verde – Gânditorul
Găseşte un alt sfârşit poveştii.
Jonathan să nu fi fost proscris de Consiliu. Să fi fost înţeles ce voia să facă. Dar uneori e greu....
BIBLIOGRAFIE
1."Pescarusul Jonathan Livingston"-de Richard Bach,Editura Humanitas,2007.
2.Ideea procesului literar mi-a dat-o domnul diriginte Corneliu Goldu,iar mama m-a ajutat cu procedura judiciara(ea fiind jurista)
3.Invatatoarei mele vreau sa-i multumesc,deoarece ea m-a invatat sa folosesc "Metoda palariilor ganditoare"
4.Wikipedia cu datele biografice despre autor
Recomandari
Celor ce au citit cartea"Pescarusul Jonathan Livingston"-de Richard Bach si le-a placut,le recomand "Batranul si marea"-de Ernest Hemingway
Vizualizaţi http://batranulsimarea.blogspot.com/
Vizualizarile blogului:
|
Abonați-vă la:
Postări (Atom)